“O lună plină moartă de mică”

Măsurat, cîntărit, împărţit

 
 
 
Ce înseamnă o frînghie:
 
pîinea caldă a milei, ori a judecăţii?
 
O lună plină moartă de mică
 
pe care nimeni nu o plînge niciodată.
 
 
 
E lumea plină de profeţi şi de acrobaţi
 
dansînd sub sfoara tot mai subţire.
 
Liniştea este în adîncul nostru
 
ca şi relieful celor care au călcat peste ape.
 
 
 
O lună plină moartă de mică:
 
explozia unui chioşc de ziare
 
care aduce o mulţime de gură-cască –
 
o să listăm la bursă pînă şi preţul cuvintelor.
 
 
 
Fericirea intră şi iese pe geam ca o frînghie de rufe.
 
Te rog să mă ierţi, nu pot să-ţi mai ţin loc de gînduri.
 
 
 

Ospiciul ploii

 
Ai rămas în amintirea mea ca un ascensor oprit între etaje.
 
Era frig în sufletul meu şi viaţa mea era decupată din colaje,
 
amintiri şi promisiuni false: un poster lipit peste ţările calde
 
din care nu se vede decît albastrul luminii de seară –
 
nu aia tandră ce îţi dă mereu sentimentul de plajă amară…
 
 
 
Te-au considerat mereu ruptă de realitate,
 
te-au internat, te-au sedat, ţi-au dat să mănînci
 
                                   ciuperci otrăvite.
 
Lunile pline se rostogoleau peste trupul tău
 
încătuşat în cămăşile de forţă ale autorităţilor
 
                        aflate mereu în mare viteză.
 
Pentru că apăruseră şi alte cazuri de
 
            oameni care vedeau şi visau prin pereţi.
 
 
 
Pînă cînd, într-o vară pictată de un maestru nebun,
 
o floare a soarelui s-a deschis în inima ta.
 
 Aritmetica Pleoapelor, Traian Cosovei
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s