Mecanismul

Mecanismul, nascocirea unui mecanism
Scrierea ca scriere a unui obiect care (sa) se scrie singur
Ca vezi – asta e deja acolo – „in vazut“. Ca scrii ca vezi – ca sa nu fie inselare, e continuu exercitiu.
Mina exerseaza game, o posibilitate, o mie de posibilitati ale spunerii din care una e aleasa, una a fost fotografiata, prinsa, ai zice aleator, ea. Aleator ? Unde sa fie degetul celui care apasa pe butonul declansatorului? “Cine” apasa? Autorul insusi trebuie redefinit ori, mai bine zis, din nou cautat. Iar ca sa-l cauti si sa ai sanse sa il gasesti, el trebuie sa se fi cautat mai intii in urmele sale (scrise) si trebuie sa se fi intilnit de multe ori, pierzindu-se si regasindu-se iar.
Intarsii, strinse metafore-obiect, insolit atrase, corporalitati neburlesti fac loc, disloca, isca alocari distincte, pardoseli colate.
Din lumi pe dos scrisul vine, nazarite lumi de vise si spatii, de camere cu ochi, de degete cu ochi, de guri cu ochi.
Pledoarie pentru libertatea scrisului, pentru un scris liber. Sa mai scriem o data, grafitti stravizibil.
Atentie la cadenta cuvintului, la ce necesitate striga din rind, la ce tacere se lasa surprinsa, atinsa.
Nu poti trece prin text netreierat tu insuti de text.
Textul se opune cind nu-l citesti. Iar aceasta rezistenta il face (stra)vizibil si atentioneaza despre cum este si despre faptul ca este si asupra a ce este si trebuie sa fie literatura : ceea ce ramine mereu de definit si de rechemat prin scris.

Poarta, paraterminologie care trezeste.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s