M

N-as putea sa o descriu asa cum am vazut-o la inceput. Rochia ar fi cazut perfect pe trupul ei. Daca s-ar fi tuns si mai scurt, ar fi lasat femininul sa cistige detasat. Ciudat. Felul ei de a se misca, asemanator unei feline. Locuiam in aceeasi casa si nu auzeam nimic. Ba aveam impresia ca si atunci cind treceam una pe linga cealalta nu se intimpla nimic. Eu eram greoaie. Ea nu. Ea parea ca abia atinge solul. Insa, cind te privea, o facea cu tot ce parea ca lipseste trupului – cu consistenta, cu greutate. Nu stiam deci cine era, stiam mai degraba cum era, si nici asta : era, in orice caz, un semn pentru ceva, cum nici o alta persoana nu mi-a comunicat-o cu atita convingere, cu o convingere care se putea oricind deroba de cuvinte. Fiind semn, pe mine ma solicita sa-i fiu asemenea. Si eram gata de turnir. Vrei un semn mai complicat sau unul mai simplu, parea ca ma intreaba din priviri. Hai sa incercam sa vorbim prin semne, imi spunea. Vorbeam. Semnele s-au transformat treptat si numai mai apoi in cuvinte rostite sau scrise. O ascultam sau citeam acum ce scrie asa cum o priveam mai demult. Stiam ca, pentru a (o) intelege, e nevoie de un salt inainte-inapoi, inapoi-inainte inspre semn, ca e nevoie de o instapinire a acestor lumi, instapinire mobila, sau de un fel de meta-situare, ca de un sah dat dintr-o directie complet neasteptata. Si ea ma tot provoca sa o prind, sa o ascult, sa o semnific. Ca si cum asta i-ar fi dat ceea ce ei ii lipsea, ca si cind replica ii era necesara cresterii, constructiei (carnii) ei. Nimic nu pare ca s-a schimbat in ultima vreme. Din imuabilitatea semnului (el e acolo) – eu desprind alte si alte semne, culori, schite, desene. E un proces de privire continua prietena mea. Sintem deoptriva privirea celeilate care ne priveste. Cu ea sint si privitor si ceea ce privesc deodata. Sentimentul acesta e de neinlaturat. Oare de ce il tin atit (tin atit la el)? Am atita nevoie de ceva neschimbat si neschimbabil, incit sa tin intr-atit de tot ceea ce el, semnul, de tot ceea ce ea, semnul, imi este ? Ma caut pe mine prin ea, deci ? Aha, deci in ea sper sa gasesc o descriere mai clara a ceea ce mi s-a dat sa semnific ? Aha, deci ea numai ce imi apare in fatza (si cind n-am mai vazut-o de mai mult timp, trebuie sa fiu extrem de atenta la ea), si eu am sansa sa prind, ca intr-un foc nemiscat de artificii, ceea ce ea emana si oglindeste totodata, aproape dintr-o data ? Numai de as putea vedea acestea toate deodata. Numai de as putea sa o ating.

Advertisements

About notesandcounternotes


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

notesandcounter notes

about what I see

Pushing Ahead of the Dame

David Bowie, song by song

cu pasiune, Ema Onisâi

citește, ascultă, privește, simte, alege, incearcă, scrie, așteaptă. Imaginează-ți

Adunăm obsesii

„Cuvintele nu s-au născut dintr-o necesitate de comunicare, ci din nevoia noastră de a ne lăsa seduși.'' - Felipe Benítez Reyes

RhysTranter.com

Art and Literature for Life

ArtStormer

Flash Storms of Art for the Visually Addicted

Ink4thought

Life's journeys

INTERCULTURAL COMMUNICATION SERVICES

YOUR ROMANIAN TRANSCREATOR

The Daily Tutli-Putli

Buried in SECOND HAND clothes, a project by Raluca Roșu

about what I see

Munich Bookers

Read as much as you can!

Undeva o piatra

about what I see

%d bloggers like this: