passage, dream (1)

WP_000337

vis ingrozitor: nascusem prematur un copil, o fetita, si mi se luase imediat apoi; a trecut un timp (cit? o luna? mai mult?), iar in acest timp n-am mai stiut nimic: am uitat ca avusesem un copil. Am uitat de copil!
Senzatia de ratacire enorma, de inselare, sentimentul de a fi fost inselat si rusinea nestiintei si a neaducerii aminte. Cineva stia de copilul meu, dar nu-mi (mai) spusese nimic, se presupunea ca el (ea) crestea undeva, in izolare, in ispasirea prematuritatii ei. O familie de aici stia, in vis, mai multe decit mine despre fetita mea. Ii intilneam, doamna era – nu stiu cu ce ocazie – invitata de un altul la dans.
Iar in fatza mea, la vreo zece metri, statea ea, cam de vreun an, cu rochita, foarte mica de statura, cu niste ochi imensi, neobisnuiti, albastri. O vedeam si am inceput sa pling, apropiindu-ma de ea. Ea era a mea! Fiinta asta neobisnuita si necunoscuta! Cind m-am apropiat, a aplecat capul intr-o parte, i s-au vazut siruri de colti de ciine si a dat, usor, sa ma muste.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s