poza

O fotografie simpla, cu un stadion gol si cu iarba atinsa de prima zapada, un gri obisnuit, o absenta tandra, nimic de mirare, o absenta obisnuita. Un privitor, o absenta tandra, obisnuita. Parca nici n-a fost acolo, desi este, nimeni vazindu-l, doar el vazind acele locuri goale, alta data umplute de forfota si de strigat, de stringeri, inclestari, dezamagiri si sperante.
Poate ar trebui sa merg pe un stadion adevarat, printre oameni, sa-i vad, sa le vad implicarea, atentia, agitatia, asteptarea, bucuria. Ca si cind din multime cineva m-ar privi deodata cu acel aer prietenos si totodata usor absent, printre oameni, toti oameni, sperante si salturi, sarituri in picioare, hai, mai la dreapta, dribleaza, acolo e poarta, acolo e semnul invingatorului, in acel gol care trebuie umplut intr-o clipa de gratie, asta e, exista revansa, exista forta de a contraataca, exista antrenamente mobilizatoare, constante, istovitoare. Exista un fel de rasplata a tuturor eforturilor. Eu stau si scriu si privesc si imaginez si astept. Nu, nu cred ca e deznodmintul inscris, ci nescris, si tot sper ca e unul care sa umple stadionul de o viata proprie, plina, asezata.

 

O viata linistita din orasele de poveste. O viata poveste, povestita de o nestraina gura, intr-un inceput discret de iarna, cindva.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s