poem

René Char
(1907 – 1988)

Înmînare

Lăsaţi dîrlogii liberi, începe-acum cîmpia.
Se vede după ramuri că la hotare e ger
Se va ivi o cotitură, pierind ca fumul în văzduh
Pe care va pluti bineţea precum o aşchie-ndoită.
Respiră undeva, sub scoarţă, neliniştea de a slăbi.
Pe lespedea fîntînii va fi întinsă masa.
Fiinţe binevoitoare ne vor întîmpina
Şi mîna ta pe frunte, rece îţi va fi de stele;
Şi-n iarbă nici o urmă de cuţit.
Nu, zgomotul uitării ar fi atît de mare
Încît ar altera puterea sîngelui şi a cenuşei
La căpătîiul meu unite să stea-mpotrivă sărăciei.
Cel care numai paşii lui şi-aude admiră numai propria-i vedere
În apa moartă a umbrei sale.

(Traducere de Gellu Naum)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s