dublu poem

De ce sa fortezi Logosul sa se explice?

Am zis eu asta?

Nu, ma intrebam eu.
Ma intrebam de ce poti fi fascinat de un limbaj,
de o logica construita si in constructie,
de o arhitectonica a mintii.

Poate pentru ca nu este o constructie aleatorie,
o simpla toana a mintii noastre,
ci sintem in aceasta logica,
sintem aceasta logica
asa cum sintem in acest dialog.

Dar nu sintem si nu stam numai intr-o logica,
ci poate in mai multe
poate intr-o intrepatrundere de gindiri si de planuri.
poate exista, cum spunea scriitoarea, un animal
– si inca unul plin de limbajele sale atit de diferite –
al inimii
unul care bate, respira, se umfla
unul care isi creeaza inca limbajul – respiratie
unul care nu poate fi feliat pe lamela unui microscop unul fara evrika
unul ce inca invata sa scrie

Da, dar atunci n-am mai zice nimic,
ci doar am bate, am respira,
ne-am umfla si-am invata neincetat
sa scriem.
Oare in ce limbaj am scrie atunci?

Te grabesti, folosind chiar tu intelesuri,
eu zic ca e un limbaj complicat si de neinvatat, pina la urma,
pentru ca nu poti fi in afara lui.
De aceea, ii folosesti elementele
nu ca sa obtii o explicatie care catalogheaza si clasifica
si chiar daca o faci,
stii bine ca e doar un fel de explicatie dintr-un miliard.
Cum se arata lumina printre ierburi intr-o dimineata de vara?
De aceea ne umflam si vorbim, mai bine, mai prost;
ne adresam. Dar uimirea va ramine fara de nume.

Dar atunci, oare chiar se arata lumina printre ierburi,
intr-o dimineata de vara?
Oare e adevarat a spune ca se arata lumina
printre ierburi intr-o dimineata de vara,
de vreme ce nici nu putem spune asta,
ci ne putem doar uimi, fara nume,
fara numele ierbii, fara numele luminii,
fara numele uimirii?

Eu cred ca tocmai de aceea exista nume adevarate:
ca sa ne putem mai bine uimi.

Dar mi-ai promis uimirea fara de nume,
(iar copilul nu uita promisiunea supra-fireasca
a nasterii sale)

Copilul vrea sa ajunga acolo (sau vrea sa nu plece de acolo),
de aceea el stie sa nu renunte la ceea ce nu poate fi numit.
Copilul nu tradeaza decit atunci cind incepe sa fie tradat.
Si lumea vorbeste limba ei, si cit il stringe aceasta.

Ce-i mai ramane,
cind e mare fara sa vrea,
decit sa-si aminteasca
cum era atunci,
cind nu numea,
cind nu trada si nu-l trada
nici o numire-n uimirea sa?

Si totusi, el e constrins sa vorbeasca, sa tradeze.
Si totusi, el poate, reamintind, sa mearga inainte, inspre ceea ce nu stie inca; cistiga elemente, pierzind altele,
cistiga pierzind; cistiga tocmai numind;
dar stie ca numele lucrurilor sint doar semne pentru alte lucruri,
asa cum il invatase uimirea sa taca, privind, mai demult.
Nici nu cauta neaparat semnele, caci stie
ca a te intreba e cea mai anevoioasa lucrare:
de aceea el asteapta, din cind in cind,
sa fie intrebat;
asteapta asa cum asteapta sa moara-ntr-o zi
(desi altfel se moare in tacere).
Ar vrea sa i se dea din nou o putere de a vedea – atunci.
Si crede in ea.

Parca l-ai sti pe copilul acesta de undeva
De unde?

Advertisements

About notesandcounternotes


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

notesandcounter notes

about what I see

Pushing Ahead of the Dame

David Bowie, song by song

cu pasiune, Ema Onisâi

citește, ascultă, privește, simte, alege, incearcă, scrie, așteaptă. Imaginează-ți

Adunăm obsesii

„Cuvintele nu s-au născut dintr-o necesitate de comunicare, ci din nevoia noastră de a ne lăsa seduși.'' - Felipe Benítez Reyes

RhysTranter.com

Art and Literature for Life

ArtStormer

Flash Storms of Art for the Visually Addicted

Ink4thought

Life's journeys

INTERCULTURAL COMMUNICATION SERVICES

YOUR ROMANIAN TRANSCREATOR

The Daily Tutli-Putli

Buried in SECOND HAND clothes, a project by Raluca Roșu

about what I see

Munich Bookers

Read as much as you can!

Undeva o piatra

about what I see

%d bloggers like this: