dezcarnare

Nu voia nimic. Nu voia sa arate nimic nimanui. Poate o floare, un avion prea mare si prea aproape de pamint, un apus de soare ori un rasarit rasarit in fatza. Dar nu. Nu faptul aratarii odata cu sinele ei, ci cumva faptul de a arata fara de ea.
Exersa asta zi de zi si, la fel, pentru asta, avea nevoie de un nimeni cu care sa exerseze absenteismul, absenteizarea. Era ca si cum ar fi vazut lucruri doar pentru a le pune deoparte, doar pentru a le nota ca fiind acolo si nicidecum altfel conota. O sete de nimic – o sete de nimic-altceva. O sete de exactitate, de fapt, de sineitate. Sa fii doar atit si nimic mai mult, sa fii in aceasta privire cernind lucrurile doar o forma, printre altele, doar ceea ce coexista – tacut, limitat, linistit, asezat. Un fapt de a fi fara comentariu, un soi de discretie prin care viul, viata ar fi fost retrimise, automat, in alta zona, acolo unde le e locul. Unde? Nu printre lucruri, nu printre cuvinte, nu in comentariu, caci orice comentariu e impur si fragmentat si lubric. Nu.

Ci in zona obiectelor intregi, in zona de unde, prin recul, ar fi putut, ea insasi, acum intreaga redata siesi, in sfirsit, zbura.

Advertisements

AD

Alexandru Dragomir, Seminte

“A intreba bine este a intreba absurd. Restul sint intrebari in mediocritate (in detaliu)” p. 256

<“Audiatur et altera pars” e si o metoda (procedeu) de cunoastere, nu numai o procedura juridica. Cind esti convins de ceva, e bine sa-ti consruiesti un antidot.> p. 256

“Experienta e existentiala sau nu e deloc”

“Numai prostul e serios din fire” p. 258

“L’effroyable immutabilite d’une ame” (Celine, Ecole des cadavres, p. 131)

“Pe intuneric am viata inetrioara” p. 260

paradox: “Nu pot exprima ceva fara sa Ma exprim si nu pot sa ma exprim in-calificabil (adica fara <un anumit Fel de a ma exprima>). p. 262
“Cit anume e libertate (contabil vorbind) in viata fiecaruia si ce urmari are aceasta?” p. 263

“Cite posibilitati de realizare are o posibilitate?” p. 264